.

… etapele unei vieti ciudate … Nu prea stii cand incepe, cum trece si de ce. Te nasti, treci printr`o copilarie fulger in care vezi lucruri pe care n`ar trebui sa le vezi, ajungi la o adolescenta vicioasa, frustranta uneori si apoi … urmeaza perioada de glorie in care te simti mai bun, mai .. “altfel”. Crezi cu tarie ca viata va fi mai buna pentru tine, ca vei fi “special”, ca poti schimba totul, toata mizeria din jur, toata monotonia, toate nuantele de gri care te ingroapa si te sufoca. Dar in lumea asta nu mai e loc pentru visatori, pentru idealisti ce spera la o lume utopica. Dupa cateva esecuri – minore sau majore, incepi sa renunti la visele de maretie… incet dar sigur, te indrepti spre o soarta similara cu cea a semenilor tai. Ajungi sa faci ce face toata lumea, sa fii la fel, sa faci parte din pattern`ul bine definit si limitat al societatii in care traiesti. Ajungi sa imbratisezi lucrurile pe care candva le dispretuiai. Te casatoresti intr`un sfarsit pentru ca varsta o cere .. sau imprejurarile. Faci copii .. pentru ca “asa trebuie”, si iti tarasti zilele intr`un job care nu iti place, dar care iti aduce o groaza de bani. Suntem copii la indigo, suntem ceva ce nu ne-am dorit niciodata sa ajungem …

As vrea sa ma mai vad o data prin ochii copilariei mele, prin ochii adolescentei visatoare care credea ca poate avea totul, care stia ca poate sta departe de oamenii astia seci cu ochi goi care impanzesc strazile. Poate atunci as putea sa scap de gandul ca poate, intr`o zi, voi fi ca ei …